joi, 22 aprilie 2010

TRĂIM ÎNTR-O LUME


Salutare, articolul pe care urmează să il prezint are o semnificație specială pentru mine. Se deosebește prin aparentul simplu fapt că este primul material de pe al meu blog scris cu diacritice, ceea ce presupune mai multă atenție si mai mult efort însă ceea ce îi acorda adevărata valoare și mai ales îi conferă unicitate este faptul că o să-mi exprim ideile personale cu privire la lumea in care trăim. Sunt sigur că sunt mulți cu idei apropiate de ale mele, dar aceștia mulți și le înăbușe si nu încearcă nimic pentru a schimba lucrurile în bine pentru viitorul lor, un simplu motiv pentru care ei nu iau măsuri este poate ca nu reușesc să-și creeze exact în mintea lor principiile din care să reiasă de unde si cum încep problemele. Eu sunt de părere că înainte de a încerca să obținem anumite rezultate într-un domeniu va trebui sa punem creierul la treabă in vederea înțelegerii unor fenomene din respectivele ramuri de activitate,,,Bun, să trecem la treabă si să vedem mai întîi în ce lume trăim și de unde încep adevăratele probleme,,,
Trăim într-o lume în care părinții și societatea ne impun nouă, tinerilor, să urmăm sistemul educațional pentru că în acest mod succesul în viață este asigurat, acești factori favorizanți ai personalității ne sfătuiesc să mergem la școală, liceu, facultate, pentru că astfel vom putea să ne angajăm mai ușor și vom avea ”un salariu mai mare”, părinții si societatea ne trimit să muncim pentru oameni care nu au mai mult de 8 clase, dar care sunt patroni ce și-au urmat scopul în viață, și-au înființat o firmă la care noi urmează să fim sclavi și să prestăm servicii pentru cineva care e creativ, adică pentru respectivul patron. În concluzie, noi care avem studii superioare ajungem sa fim slugarnici la persoane cu mult mai puțină carte și cunoștințe decît noi. Ar trebui să fim invidioși pe astfel de oameni care se numesc STĂPÎNI? Nu, în mod cert, nu, deoarece ei au luptat pentru pasiunile lor, au suferit si eșecuri, au renunțat chiar la școală deoarece au văzut ca nu le oferă cadrul prielnic pentru îndeplinirea visurilor lor, si cel mai important, s-au dedicat în întregime scopului pe care și l-au fixat.
Existăm într-o lume în care sunt prea puțini cei care realizează fenomenul conform căruia transformările sunt rapide. Dacă începi azi o facultate, după 3, 4, 5 ani cunoștințele pe care le-ai acumulat acum nu mai sunt aplicabile deoarece tehnologia sau sistemul sunt schimbate. Se întîmplă ca anul acesta, o meserie să fie super căutată si bine plătită, ceea ce va determina mulți tineri să urmeze o facultate care să-i recomande pentru respectiva ocupație sau funcție, dar se mai întîmplă ca peste cîțiva ani sa nu se mai caute domeniul pentru care ei s-au pregătit și pentru care au investit sute de milioane in educația lor, sumă pe care după părerea mea, mai mult de 90 de procente din cei care fac facultăți nu și-o mai recuperează la locurile de muncă pe care le vor ocupa imediat dupa terminarea facultății. Desigur sunt situații diverse însă și dintre cei care reușesc să-și amortizeze investiția ocupînd exact joburile pentru care au aplicat la o anumită facultate, dar prețul este mai mare, va trebui sa treacă incă 3, 4 ani poate și apoi care este adevăratul preț plătit de tineri? Adevăratul preț poate fi privit chiar ca o dramă pentru că acesta constă in mulți ani din viață pierduți pentru o viață mai bună, mai mulți bani și însă cum se termină? Se termină în cele mai multe cazuri cu vieți mediocre, cu oameni nemulțumiți,,,
Trăim într-o lume în care ne simțim obligați să satisfacem nevoile si pretențiile tuturor numai pe ale noastre nu. Urmăm școli și ne întemeiem familii pentru că așa ni se spune de către oameni, dar aceștia sunt persoanele care nu pot oferi puterea exemplului bun,,,
Trăim într-o lume în care adulții de 40-50 de ani se comportă ca niște adolescenți de 14 ani. În loc să-și asume responsabilitatea totală pentru existența mediocră continuă sa facă pe victimele eterne,,,
Școala ne poate schimba viețile, ne poate asigura succesul? Eu nu spun nimănui să abandoneze școala. Noi trebuie sa ne ducem la școală pentru a ne antrena calitațile, pentru a lua ceea ce ne ajută in pasiunile noastre, pentru a ne descoperi vocațiile, din păcate, ceea ce face sistemul educațional romînesc nu este decît un EXERCIȚIU DE TESTARE A MEMORIEI cu durată de 16 ani, timp în care suntem puși să reproducem informație fără să ne dezvoltăm abilitățile de care vom avea imperios nevoie pentru bunăstarea și fericirea noastră,,,
Acest articol are o importanță aparte penntru mine si pentru că l-am strucurat într-o notă mai tristă, dar ce mă bucură este că acum, cînd ma pregatesc să-l finalizez, nu sunt acaparat de frustrare, depresie sau pesimism, sunt chiar vesel, sunt fericit ca urmare a faptului că eu conștientizez aspecte importante din lumea în care trăim, tu, cel sau cea care citești acum ar fi bine să nu te lași afectat de niciun gînd negativ, te sfatuiesc sa devii conștient pentru că schimbarea vine odată cu conștientizarea, e bine să ne dăm seama cine suntem, de ce suntem așa, cum reacționăm în situații dificile, este bine să încercăm sa ne cunoaștem calitațile, defectele, pasiunile, ar trebui să ne dăm seama de lumea in care trăim si să ne creăm un scop si o cale de la care să nu ne abatem,,,
Dacă aveți intrebări sau păreri personale diferite de cele ale mele, vă aștept să mi le adresați la comentarii.
Închei cu unul dintre citatele care mi-au influențat personalitatea si viața: "SUNTEM REZULTATUL ALEGERILOR NOASTRE"

2 comentarii:

  1. Ai subliniat multe , multe idei, pe care, dupa cum ai si zis, nu am avut curajul sau.. nu ne-am gandit sa le prezentam.
    Este greu sa iti atingi scopul, fara "sponsori". Adica fara suport. Iti urez succes de acum incolo si multa rabdare. Calatoria abia a inceput.

    RăspundețiȘtergere
  2. " Trăim într-o lume în care adulții de 40-50 de ani se comportă ca niște adolescenți de 14 ani. În loc să-și asume responsabilitatea totală pentru existența mediocră continuă sa facă pe victimele eterne,,,"

    Interesanta fraza . Eu , cel putin , copil fiind , ii vedeam pe adulti " oameni mari " , maturi , destepti , de la care ai ce invata , incapabili de a face ceva injositor , sau ceva ce numai copiii pot face .
    Dar odata cu cresterea in varsta , si cu (,) capacitatea de a putea vedea realitatea cu ochi mai apropiati , am observat ca lucrurile nu erau deloc asa . Ci din contra , dupa cum ai spus si tu .
    Lucru care , pentru mine , a reprezentat si reprezinta o dezamagire ...
    Dar ... Traim intr-o lume , si asta-i lumea :) .

    RăspundețiȘtergere